TEHNICA OPERATORIE PENTRU HERNIE OMBILICALA – procedeu minim invaziv

Operatia pentru hernie ombilicala se poate realiza prin mai multe procedee.
As sublinia dintru inceput ca procedeul fara protezare cu plasa este preludiul unei eventratii, recidiva fiind foarte frecventa – peste 30%.
Procedeele sunt multiple, deschise si laparoscopice.
Cel ma eficient, cel mai confortabil si cu cele mai bune rezultate estetice este protezarea regiunii ombilicale cu Proceed Ventral Patch (PVP).


Indicatia acestui procedeu este limitata de diametrul orificiului herniar (<2cm) si este aplicabil doar pacientului adult.

 

 

 

 

 

 

aspect preoperator                                                               aspect intraoperator



pregatirea protezei PVPM


introducerea protezei prin orificiul de hernie


aspect final

Operatia se poate realiza sub anestezie rahidiana sau generala
Pacientul poate fi externat la cca 6 ore postoperator.

De retinut!
Pentru cazul particular in care pacienta doreste sa ramana insarcinata dupa operatie, montarea plasei nu influenteaza functionalitatea si adaptarea peretelui abdominal in sarcina!

 


HERNIA HIATALA SI ESOFAGITA DE REFLUX

Mi-am propus sa scriu un material despre hernia hiatala si esofagita de reflux pentru a va aduce unele lamuriri cu privire la ce inseamna fiecare din aceste notiuni, cum apar aceste afectiuni, care este simptomatologia si care este tratamentul corect.

Cavitatea toracica este separata de cavitatea abdominala de catre muschiul diafragma. Acesta prezinta orificii (hiatusuri) prin care trec dinspre torace spre abdomen aorta si respectiv esofagul. Orificiul prin care esofagul traverseaza diafragma se numeste hiatus esofagian. Uneori acest hiatus este largit permitand hernierea stomacului din abdomen in torace.

Hernierea poate avea loc prin alunecarea stomacului in mediastin (hernie hiatala prin alunecare) sau prin rostogolirea stomacului prin hiatus (hernie hiatala prin rostogolire).


De retinut faptul ca in timp ce hernia hiatala este insotita invariabil de reflux gastroesofagian (ce produce esofagita de reflux), boala de reflux gastroesofagian poate exista si in absenta herniei hiatale, ca entitate clinica de sine statatoare, ca urmare a unei disfunctionallitati a sfincterului gastroesogfagian.

1. Ce este Boala de Reflux Gastro-Esofagian (BRGE)?

Desi termneul “arsuri la stomac”este folosit pentru a descrie o varietate de probleme digestive, in termeni medicali, pirozisul este cel mai constatnt simptom al bolii de reflux gastroesofagian, rezultand prin refluarea sucului gastric acid in esofag. Acesta arsura este perceputa inapoia sternului, “in capul pieptului”, uneori iradiind spre baza gatului. Apare mai frecvent cand pacientul sta in pozitie culcata imediat dupa pranz sau cand isi apleaca trunchiul inainte. Alte simptome: regurgitatii, varsaturi, dificultati la inghitire, dificultati respiratorii.

2. Care sunt cauzele BRGE?

Alimentele ajung din gura prin intermediul faringelui si esofagului in stomac. La nivelul jonctiunii intre esofag si stomac in grosimea esofagului exista un muschi numit sfincter esofagian. Acesta se comporta ca o supapa ce permite trecerea alimentelor din esofag in stomac dupa care se inchide nepermitand trecerea sucului gastric acid in esofag. Atunci cand acest sfincter nu functioneaza se produce refluxul de suc gastric in esofag iritand mucoasa esofagiana ceea ce duce la aparitia BRGE.

3. Ce contribuie la BRGE?

Unii oameni se nasc cu un sfincter esofagian inferior slab (LES). Pentru altii, însă, alimente grase si condimentate, anumite tipuri de medicamente, îmbrăcămintea stramta, fumatul, consumul de alcool, exercitii fizice sau modificări ale pozitiei corpului (aplecarea inainte sau culcat), pot provoca relaxarea sfincterului, cauzând reflux.

4. Cum se trateaza BRGE?

Tratamentul include 3 etape:

1. Modificarea stilului de viata. În multe cazuri, schimbarea dietei  poate amenda simptomatologia. Pierdea în greutate, reducerea sau eliminarea fumatului si consumului de alcool, precum si modificarea obiceiului de a sta intins dupa masa pot ajuta, de asemenea.

2. Terapie medicamentoasă
Dacă simptomele persistă după aceste modificări de stil de viată, tratamentul medicamentos poate fi necesar. Antiacidele neutralizeaza acizii din stomac si antisecretoarele gastrice reduc cantitatea de acid gastric. Ambele pot fi eficiente in ameliorarea simptomelor. Medicamentele prescrise pot fi eficiente si in vindecarea esofagitei.

3. Cand ajungeti la CHIRURGIE?
Pacientii care nu răspund bine la schimbarile stilului de viata sau la tratamentul medicamentos, sau cei care au nevoie de medicamente continuu pentru a controla simptomatologia, vor trebui să aleaga intre a trăi cu starea lor sau a urma o procedura chirurgicala. Chirurgia este foarte eficienta in tratarea BRGE.

Există si proceduri nechirurgicale cunoscute sub numele de abord endoscopic intraluminal, care sunt alternative la chirurgia laparoscopica si deschisa. In urma consultatiei, veti stabili impreuna cu medicul curant ce tip de tratament este optim pentru dumneavoastra.

CARE SUNT AVANTAJELE METODEI LAPAROSCOPICE?

• reducerea dureii postoperatorii • spitalilzare redusa • recuperare rapida si reluarea activitatilor curente • rezultate cosmetice foarte bune

In principiu, tratamentul chirurgical are urmatoarele obiective:
– reducerea herniei hiatale
– calibrarea hiatusului esofagian
– realizarea unei valve antireflux

Operatia se realizeaza sub anestezie generala. Perioada de spitalizare este de 2 – 3 zile. Recuperarea este rapida, in dupa-amiaza operatiei fiind permis consulmul de lichide, prima zi postoperator alimentatia fiind una completa.

INAINTE DE OPERATIE
• Cu ocazia consultatiei vi se vor explica riscurile si beneficiile operatiei
• Pregătirea preoperatorie include analizele de sange, evaluare medicala, radiografia pulmonara si un EKG.
• Chirurgul va poate solicita golirea completa a colonului inainte de interventia chirurgicala. Vi se poate solicita să beti doar lichide clare in ziua dinaintea interventiei.
• Este recomandat să faceti dus cu o seara înainte sau in dimineata zilei in care va operati.
• După miezul noptii, inainte de operatie, nu ar trebui să mănâncati sau sa beti nimic, cu exceptia medicamentelor pe care medicul dumneavoastră le-a recomandat
• Medicamente cum ar fi aspirina, sau alti antiagreganti plachetari (aspenter, plavix etc), medicamente anti-inflamatorii vor trebui oprite temporar, de la câteva zile la o săptămână inainte de interventia chirurgicala.
• Renuntarea la fumat cu cel putin o saptamana inaintea operatiei.

LA CE SA VA ASTEPTATI IN ZIUA INTERVENTIEI
• De obicei internarea se face în dimineata zilei in care este programata operatia.
• O asistenta medicala va plasa un ac mic / cateter in vena, pentru asigurarea administrarii unor medicamente în timpul interventiei chirurgicale.
• Deseori, pre-operator anumite medicamente (sedative, anticoagulante) sunt necesare.
• Veti fi sub anestezie generala – adormit – în timpul operatiei, care poate dura mai multe ore.
• Dupa operatie veti fi trimis in compartimentul postoperator până când veti fi complet treaz.
• Cei mai multi pacienti stau in spital in noaptea de dupa operatie si pot necesita zile suplimentare în spitalizare.

IN CE CONSTA OPERATIA LAPAROSCOPICĂ ANTI-REFLUX?
• Operatia laparoscopica anti-reflux (cel mai folosit procedeu : fundoplicatura Nissen) presupune consolidarea “valvei” intre esofag si stomac prin infasurarea esofagului terminal cu segmntul superior al stomacului (tuberozitatea gastrica).
• Pentru a intra in abdomen, se folosesc incizii mici prin care se introduc canule; prin acestea vor fi introduse instrumentele specifice. Laparoscopul, care este conectat la o camera video, se introduce printr-o incizie mică supraombilicala, oferind chirurgului o imagine marita  a organelor interne ale pacientului pe un monitor.
• Intreaga operatie este realizată după ce abdomenul este extins prin umflarea cu dioxid de carbon.
                                                                     puncte de trocarizare


                                   calibrarea hiatusului prin sutura pilierilor

                                 confectionarea valvei antireflux procedeu Nissen

Ce se întâmplă dacă operatia nu poate fi efectuată sau finalizată PRIN METODA LAPAROSCOPICĂ?
La un număr mic de pacienti, metoda laparoscopica nu este fezabilă, din cauza incapacitătii de a vizualiza sau manipula organele în mod eficient. Factorii care pot creste posibilitatea de conversie la procedura “deschisa” sunt obezitatea, un istoric de interventii chirurgicale abdominale anterioare cauzand tesut cicatricial dens, sau probleme de sângerare în timpul operatiei. Decizia de a efectua procedura deschisă este o decizie pe care o ia chirurgul, fie inainte fie in timpul operatiei efective. Atunci când chirurgul consideră că cel mai sigur este de a converti procedura laparoscopica intr-una deschisă, aceasta nu este o complicatie, ci mai degrabă arata experienta si prudenta chirurgicala. Decizia de a converti la o procedură deschisă se bazează strict pe criteriile de siguranta pentru pacient.

LA CE SA VA ASTEPTATI DUPA OPERATIE
• Pacientii sunt încurajati să reia activitati usoare imediat dupa interventia chirurgicala (plimbare, mobilizare).
• Durerea postoperatorie este, în general, usoară, desi unii pacienti pot necesita medicatie analgezica.
• De obicei medicamente anti-reflux nu sunt necesare după  interventia chirurgicală.
• Dieta postoperatorie se limiteaza la lichide in ziua operatiei, alimente pastoase in prima zi postoperator si apoi alimentatie normala.
• Controlul postoperator va fi stabilit in primele doua saptamani de al operatie.
La externare, pacientul va fi incurajat pentru reluarea activitatilor casnice uzuale, plimbare, urcat scara, condus masina, reluarea vietii sexuale normale.

Care sunt efectele operatiei?
Studiile au arătat că marea majoritate a pacientilor la care se practica aceasta operatie sunt fie asimptomatici, fie au o imbunatatire semnificativa a simptomelor lor GERD.

Efectele adverse pe termen lung sunt, în general, mai putin frecvente.
• Unii pacienti dezvolta dificultate temporară de înghitire imediat după operatie. Acest lucru se remite de obicei în termen de una la trei luni dupa interventia chirurgicala.
• Ocazional, pacientii pot necesita o procedura de dilatare endoscopica a esofagului sau, rareori, de reinterventie pentru recalibrarea “valvei”.
• Uneori este limitata eructatia, pacientul avand senzatie de balonare.
• Foarte rar, unii pacienti nu resimt nici o ameliorare a simptomelor lor.

Ce complicatii pot să apară?
Desi operatia este considerata sigura, pot să apară complicatii, ca de altfel in orice interventie chirurgicala.
Complicatiile pot include, dar nu sunt limitate la:
• reactie adversă la anestezie generala
• sângerare
• lezare de esofag, splina, stomac sau organe interne
• infectie a plăgii – extrem de rar.

Medicul curant va discuta despre acestea inainte de interventie. El vă va ajuta, de asemenea, să decideti dacă raportul intre beneficiile si riscurile unei interventii chirurgicale laparoscopice anti-reflux este mai mic decât tratamentul conservator.

Semne de alarma care sa justifice sa apelati medicul dumneavoastra
• febră persistentă de peste 39 grdC
• Sângerare
• Balonare
• Durere persistenta in pofida tratamentului recomandat
• Greată persistentă sau vărsături
• Frisoane
• Tuse persistentă sau dificultăti de respiratie
• Roseată la oricare dintre incizii
• Sunteti în imposibilitatea de a mânca sau bea lichide

 

 

 

 

OPERATIE LAPAROSCOPICA PENTRU HERNIE INGHINALA FARA DURERE

Operatie fara durere…” Poate suna ciudat… A publicitate gratuita… 

Ei bine, sa vedem despre ce este vorba!
Operatia laparoscopica pentru hernia inghinala consta in reducerea sacului de hernie si protezarea peretelui abdominal cu o plasa.

Fixarea plasei se poate realiza cu mijloace diferite: “agrafe” de titan sau resorbabile sau adezivi biologici. Am discutat despre aceasta problema in capitolul MODALITATI DE FIXARE A PLASELOR DE HERNIE.
fixarea protezei cu agrafa neresorbabila

Sigur ca aceste dispozitive au avantajul unei fixari solide a plasei la nivelul peretelui muscular.
Exista insa si dezavantaje:
-riscul de lezare a unui vas de sange ce poate determina hemoragie la nivelul peretelui muscular
-durerea postoperatorie ca urmare a agresiunii peretelui muscular (este adevarat ca intensitatea durerii este redusa, fiind similara cu “febra musculara”)
-costul semnificativ

Noutatea consta in aparitia pe piata romaneasca a adezivilor biocompatibili, care nu agreseaza peretele abdominal, astfel durerea postoperatorie fiind diminuata pana la o usoara jena.
Am avut o oarecare retinere fata de utilizarea acestora, experienta fiind destul de limitata in ceea ce priveste rezultatele pe termen lung.

Ce sunt adezivii biocompatibili?

Primele produse utilizate ca si adezivi biologici au fost pe baza de fibrina. Au eficienta foarte buna dar au cost ridicat,au riscul (teoretic) de a fi contaminati biologic (la fel ca si produsele de transfuzie), protocol de pastrare si administrare laborios.
Aparitia adezivilor sintetici a rezolvat aceste probleme: cost scazut, fara riscuri biologice, pastrare si administrare facila. Substanta de baza este cian-acrilat, produs neresorbabil si netoxic, actual larg raspandit in practica chirurgicala. In plus, produsul a trecut “proba timpului” fiind utilizat in toate centrele importante de herniologie din Europa.

Principalul avantaj este reprezentat de absenta durerii fixarea plasei de hernie cu Glubran
post-operatorii prin neagresarea peretelui abdominal.
Aplicarea substantei se realizeaza cu un dispozitiv special, asigurand fixarea plasei pe muschi.

Ca membru activ al Societatii Europene de Herniologie pun in practica principiile acestui for european. Asadar pacientii mei beneficiaza de standardele de varf in domeniu!

Poate fi afectat testiculul in operatia de hernie inghinala?

Inainte de a raspunde la intrebarea daca poate fi afectat testiculul in operatia de hernie inghinala as vrea sa va dau cateva informatii de anatomie.

In primul rand Ce este canalul inghinal?
In viata intrauterina testiculele se dezvolta in regiunea lombara (sub rinichi). Ele migreaza in jos, strabat peretele abdominal -printr-un traiect oblic- pentru ca, la nastere, sa ajunga in scrot.
Acest traiect in peretele abdominal se numeste canal inghinal.
Canalul inghinal are doua orificii: unul intern, situat mai lateral si unul extern situat medial (mai inauntru). In acest fel, canalul are un traiect oblic, lucru foarte important din punct de vedere al mecanicii peretelui abdominal. Practic, presiunea exercitata de organele abdominale (de cca 16N/cmp) tinde sa comprime peretii canalului.

Dupa cum se poate observa din schema de mai sus, traiectul oblic al canalului inghinal in peretele abdominal reprezinta “o sicana” in calea presiunii abdominale.

In situatia in care orificiul intern este largit, cele doua “guri” ale canalului tind sa se suprapuna, iar presiunea exercitata pe peretele abdominal va duce la aparitia unei hernii inghinale.

Ce contine canalul inghinal?
Asa cum am spus, acest traiect parietal (din grosimea peretelui abdominal) este rezultatul migrarii testiculului din regiunea lombara in scrot. Asadar, canalul inghinal contine cordonul spermatic – ansamblul de structuri vasculare, nervoase si ejaculatorii.

Testiculul are trei surse importante de vascularizatie; doua dintre ele se alatura arterei testiculare (care coboara impreuna cu testiculul, avand originea in artera aorta) in interiorul canalului inghinal.

Ce impact are acest detaliu in chirurgia herniei inghinale?

Fac o mica paranteza: din punct de vedere al leziunilor vasculare, in abordarea laparoscopica paradigma este cu totul alta fata de chirurgia deschisa, si anume CUM EVIT SANGERAREA? iar nu CUM OPRESC SANGERAREA?

Asadar, in situatia unei leziuni (accidentale) vasculare, in abordul laparoscopic, in care teatrul operator este situat inapoia peretelui muscular, poate fi interceptata cel mult una dintre cele trei surse vasculare, iar testiculul nu va avea de suferit.
Nu acelasi lucru se intampla in situatia chirurgiei deschise, in care, aria de lucru este in interiorul canalului inghinal, unde toate cele trei surse arteriale sunt asociate…

Iata deci inca un avantaj al chirurgiei laparoscopice, demn de mentionat la capitolul COMPLICATII.Montarea plasei in abordul laparoscopic se realizeaza inapoia peretelui muscular, fara a manevra in vreun fel cordonul spermatic, care ramane pe peretele posterior al cavitatii abdominale.
In chirurgia deschisa, plasa necesita realizarea unui slitz care va fi traversat de cordonul spermatic. Uneori, calibrarea orificiului din plasa poate “gatui” cordonul ceea ce duce la un edem dur al testiculului, care, de cele mai multe ori este reversibil cu tratament antiinflamator.

 
Din punct devedere al durerii postoperatorii, posibilitatea de a leza structuri nervoase, raspunzatoare de durere postoperatorie, parestezii (furnicaturi), sau hipo- anestezii (amorteala regiunii inghinale) este aproape zero in chirurgia laparoscopica; in abordul deschis, filetele nervoase pot fi uneori interceptate (mai ales de mana unui chirurg mai putin atent la detaliu!).

In concluzie: accidente intraoperatorii sunt posibile, cu impact mai mic sau mai mare asupra calitatii vietii.
Dar prin abordare laproscopica NU poate fi afectat testiculul in operatia de hernie inghinala; in plus, repararea mai solida a peretelui asigura un risc minim de recidiva, iar durerea postoperatorie redusa si recuperarea rapida asigura un confort superior operatiei deschise!

ABORDUL LAPAROSCOPIC – “GOLD STANDARD” IN TRATAMENTUL HERNIEI SI AL EVENTRATIEI

Chirurgia – si medicina in general – evolueaza galopant ca tehnicitate si conceptie, in paralel cu progresul tehnologic.
Posibilitatile tehnice terapeutice au schimbat in mare parte punctul de vedere al abordarii multor afectiuni. Chirurgia a devenit minim invaziva, punandu-se accentul pe recuperare rapida si rezultate superioare abordului deschis.

Fiecarui pacient ii trebuie acordata sansa unui astfel de tratament!

 

 Pana nu demult, laparoscopia avea indicatii limitate; un pacient cu operatii abdominale in antecedente era (si inca este, din pacate!) mai degraba operat deschis datorita suspiciunii existentei unor aderente care ar face imposibila operatia laparoscopica.

Din punctul meu de vedere este o atitudine gresita! De ce? Pentru ca indicatia operatiei laparoscopice trebuie sa aiba prioritate avand in vedere avantajele pe care le prezinta, iar in fata unei situatii in care operatia nu poate continua fara riscuri majore pentru pacient, chirurgul apeleaza la situatia de rezerva : operatia deschisa.

 

In sensul celor de mai sus si totodata raportandu-ma la protocoalele terapeutice in vigoare in toate tarile civilizate afirm ca laparoscopia este “gold standard” in tratamentul herniei si al eventratiei.

Voi prezenta cateva argumente in favoarea acestei afirmatii:

Orice laparotomie (incizia peretelui abdominal) este o agresiune asupra peretelui abdominal (consecinte: durere, risc de infectie/supuratie, recuperare de lunga durata, scaderea rezistentei peretelui abdominal).

Orice sutura prezinta un grad de tensiune proportional cu lungimea plagii suturate. Aceasta tensiune poate fi factor favorizant pentru aparitia unei hernii la nivelul cicatricii.
Important! Inciziile pentru abordul laparoscopic au cel mult 1cm! Iar in situatia (ipotetica!) in care se realizeaza 10 incizii de 1 cm (ar insemna 10 instrumente laparoscopice), suma tensiunilor fiecarei plagi de 1cm suturate  este mai mica decat tensiunea dezvoltata intr-o plaga suturata de 10 cm. Ca urmare riscul aparitiei unei hernii incizionale este mult mai mic.

In cazul herniei inghinale, abordul laparoscopic nu afecteaza viabilitatea testiculului!, iar hernia inghinala bilaterala poate fi tratata simultan prin aceleasi 3 (mici) incizii.

Am lasat in final argumentul fizic, mecanic – cel mai important din punct de vedere conceptual – in favoarea abordarii laparoscopice a herniei si eventratiei:
Imaginati-va cavitatea abdominala  ca un vas plin cu apa. Apa exercita presiune asupra vasului.

In situatia in care un perete al vasului are o spartura (un orificiu herniar), fizica ne arata ca introducerea unui dop inauntrul vasului asigura o etansare mai buna decat o lipitura pe afara…
In tratamentul laparoscopic al herniilor si eventratiilor.plasa se fixeaza pe fata interna a peretelui abdominal (ca in desenul din stanga), fara a taia peretele muscular si a-i scadea rezistenta.

In opertia deschisa, dupa sectionarea peretelui muscular si aprecierea orificiului herniar, urmeaza acoperirea acestuia cu o plasa montata pe fata externa (desenul din dreapta).

Un alt avantaj major al laparoscopiei este acela ca structurile anatomice se vad foarte bine, operatia (disectia) fiind mult mai putin sangeroasa (sau deloc sangeroasa) decat in cazul operatiilor deschise.
Principalul accident intraoperator al oricarei operatii (deschise sau laparoscopice) este hemoragia. Ei bine, daca in situatia operatiei deschise principala problema este “cum sa opresc sangerarea…”, in cazul laparoscopiei paradigma se schimba in “cum sa evit sangerarea…”.

Iata deci principalele motive care stau la baza afirmatiei ca LAPAROSCOPIA ESTE GOLD STANDARD IN TRATAMENTUL HERNIEI SI EVENTRATIEI!

COMENTARIU ASUPRA PROTEZARII PARIETALE IN EVENTRATII

Eventratia sau hernia incizionala este o afectiune frecventa – cca 12%.
Ca pentru orice hernie, tratamentul este doar chirurgical.
Sutura simpla a peretelui abdominal dupa tratarea sacului de eventratie – procedeu tisular – este urmata de recidiva in proportie de 45%. In consecinta procedeul este actual abandonat, actual singura modalitate de reparare a peretelui abdominal in eventratii fiind protezarea acestuia cu plasa – procedeu alloplastic.

De ce un comentariu asupra protezarii parietale in eventratii? Deoarece exista mai multe modalitati de montare a plasei in raport cu pozitionarea acesteia fata de planul musculo-aponevrotic.

Dupa clasificarea internationala, exista protezare de intarire a peretelui abdominal (in care plasa reprezinta o “armatura” a stratului musculoaponevrotic dupa ce acesta a fost suturat) si o protezare de substitutie – in defectele parietale mari (orificii herniare mari) in care marginile musculare nu pot fi aduse in contact, si ca atare, suprafata neacoperita de muschi este inlocuita de plasa.

Dupa aceleasi criterii internationale, plasa poate fi pozitionata:
1. deasupra stratului muscular (on-lay)
2. in acelasi plan cu stratul muscular – cusuta la marginile defectului (in-lay)
3. dedesubtul stratului muscular (sub-lay)
a) in teaca dreptilor abdominali – procedeul Rives – Stoppa
b) in interiorul cavitatii peritoneale

Din punct de vedere al abordarii tehnice, operatiile pot fi deschise sau laparoscopice.

Comentariu asupra protezarii parietale prin abord deschis:
– procedeul1. – “on-lay” este din ce in ce mai putin utilizat, nefiind recomandat de ghidurile europene de practica datorita riscurilor de infectie, seroame (acumulare de lichid deasupra plasei), recuperare mai lenta, risc de recidiva.
– procedeul 2. – “in-lay” este abandonat datorita procentului ridicat de recidiva.
– procedeul 3.a) – “sub-lay” este cel mai recomandat de ghidurile europene de practica. Protezarea peretelui se face intr-o maniera solida; contactul nemijlocit intre plasa si muschi are multiple avantaje: nu se formeaza serom, muschiul avand capacitatea de a resorbi lichidul produs ca reactie inflamatorie la corp strain (plasa); vascularizatia bogata a muschiului permite un aflux masiv de celule ce vor invada plasa incorporand-o intr-o cicatrice solida
– procedeul 3.b) se efectueaza in cazul defectelor parietale mari, cand se practica alloplastie de substitutie, folosindu-se un tip special de plasa (proteza compozita) care permite contactul nemijlocit intre aceasta si intestin.

Comentariu asupra protezarii parietale prin abord laparoscopic:
procedeul 3.b) cu montarea protezei compozite in interiorul cavitatii peritoneale ca unica posibilitate tehnica. Desi mai laborioasa din punct de vedere tehnic, asigura o recuperare rapida postoperator si un risc minim de recidiva.

DURATA SPITALIZARII PENTRU OPERATIA DE HERNIE

Tratamentul modern al herniilor abdominale are in vedere, pe langa rezultatele functionale pe termen lung, pe langa confortul postoperator si recuperarea rapida, problema duratei spitalizarii pentru operatia de hernie adica aplicarea conceptului de chirurgie de zi sau chirurgie de o zi.
Asta inseamna ca pacientul se interneaza in ziua in care este programat la operatie si, in functie de tipul de anestezie si de posibilitatile de monitorizare la domiciliu, se poate externa seara sau a doua zi.

Scurtarea duratei spitalizarii pentru operatia de hernie nu trebuie sa afecteze securitatea pacientului.Operatia pentru hernie practicata de un chirurg experimentat poate satisface cerintele conceptului de chirurgie de zi.

Acest concept presupune niste cerinte din partea pacientului si anume:
1. pacient adult
2. supravegherea pacientului 24 de ore de catre un adult responsabil
3. domiciliu la o distanta maxima de 50 km fata de spital
4. posibilitate de comunicare prin telefon
5. posibilitatea de deplasare cu mijloac de transport propriu

Concluzie: atat pentru hernia operata laparoscopic cat si pentru hernia operata deschis, durata spitalizarii este de o zi.