CURS DE PERFECTIONARE “ABORDUL LAPAROSCOPIC AL HERNIILOR ABDOMINALE”

CURS DE PERFECTIONARE

“ABORDUL LAPAROSCOPIC AL HERNIILOR ABDOMINALE”

Abordul laparoscopic al herniilor abdominale - Curs de perfectionare La inceputul lunii aprilie voi organiza in calitate de reprezentant al AESCULAP ACADEMY primul curs de perfectionare in chirurgia laparoscopica a defectelor peretelui abdominal: “ABORDUL LAPAROSCOPIC AL HERNIILOR ABDOMINALE”

Cursul va cuprinde o parte teoretica, o parte practica – ce va consta in operatii transmise live in sala de curs cu posibilitatea de a dialoga cu operatorul, si o sesiune video, in care vor fi prezentate cazuri deosebite, tips&tricks.

Cursul se adreseaza medicilor specialisti si primari

Tratamentul herniilor abdominale – ecuatie cu 3 variabile: diametrul orificiului herniar, tipul de plasa, modalitarea de fixare a plasei

Daca Profesorul Rives – unul dintre cei mai mari herniologi ai secolului XX – spunea ca “hernia e doar o gaura in peretele abdominal”, herniologii secolului XXI spun ca “hernia poate fi debutul unei drame abdominale!” (Prof. Rosen)

In rezolvarea ecuatiei peretelui abdominal avem 3 variabile:
– diametrul orificiului herniar
– plasa (dimensiune, proprietati, porozitate)
– mijloace de fixare a plasei

Toate aceste variabile influenteaza major rezutatul “ecuatiei peretelui abdominal”.

Prima – diametrul si localizarea orificiului herniar a devenit unul din parametri esentiali in clasificarea heriniilor:

Clasificarea dupa European Hernia Society

0 = no hernia detectable
1 = < 1,5 cm (one finger)
2 = < 3 cm ( two fingers)
3 = > 3 cm ( more than two fingers)

x = not investigated
L = lateral/ indirect hernia
M = medial/ direct hernia
F = Femural hernia

Proprietatile plasei
– dimensiunea plasei trebuie sa indeplineasca obligatoriu conditia de a depasi cu minim 5 cm marginile defectului
– greutatea plasei: dupa cum se stie plasele se impart in plase cu greutate mare, plase usoare si plase ultrausoare.

Pentru herniile indirecte (L) dar si pentru herniile directe (M) cu diametru mic si mediu (stadiul 1 si 2) prima optiune trebuie sa fie plasa ultrausoara.
Aceasta confera elasticitatea optima cicatricei parietale.

Folosirea plaselor ultrausoare in protezarea defectelor herniare mari (stadiul 3) mai ales in cazul herniilor directe (M) constituie un factor de risc suplimentar de recidiva. Acest tip de plase , nefiind rigide, au posibilitatea de a migra in defect.

Asadar, recomand folosirea unor plase mai rigide, cu greutate mai mare, in protezarea defectelor herniare mari (M3).

Porozitatea plasei – cea de-a 3a caracteristica a plasei, influenteaza atat formarea cicatricei dar si rezistenta protezei intr-un eventual proces inflamator/infectios – rar in chirurgia laparoscopica.

In privinta mijloacelor de fixare a plasei, sunt adeptul gesturilor de minima agresiune fata de structurile organismului; prin urmare fixez plasa cu adeziv acrilic – produs ce mi-a dat mari satisfactii in ce priveste stabilitatea fixarii.

Totusi, in herniile cu diametru mare, unde am folosit pentru protezarea peretelui abdominal plasa mai rigida, am preferat fixarea plasei cu agrafe; practic, am facut un compromis intre soliditatea repararii defectului abdominal si gradul de confort al pacientului.

In concluzie, consider ca rezolvarea ecuatiei peretelui abdominal trebuie sa dea intotdeauna acelasi rezultat:

X + Y + Z  =

dar trebuie tinut cont de faptul ca X, Y si Z sunt variabile in care “X” (diametrul orificiului herniar) joaca rolul hotarator in alegerea lui “Y” (plasa) si a lui “Z” (mijloacelor de fixare).

CONGRESUL INTRENATIONAL DE HERNIE, NEW YORK, 2012

Ca membru activ al Societatii Europene de Herniologie ofer pacientilor cu hernii abdminale posibilitatea de a beneficia de cel mai
modern tratament, punand in practica ghidul acestui prestigios for chirurgical.
Asa a devenit pentru mine o rutina si un standard abordul laparoscopic al herniilor abdominale, introducerea in practica  a tot ce este avansat tehnic si conceptual  precum si grija pentru confortul si recuperarea rapida postoperatorie a pacientilor.

In dorinta de perfectionare, saptamana trecuta am trecut de partea cealalta a Atlanticului pentru a participa la
Congresul International de Hernie de la New York, organizat de Societatea Americana de Herniologie (AHS).

Intalnire de inalt nivel stiintific, in tara supertehnologiei, cu chirurgi de marca.

Tema centrala in ce priveste hernia inghinala a fost sindromul dureros cronic postoperator.
Asadar, perfectionarea procedeelor chirurgicale a lasat pe planul al doilea tema recidivei herniare, grija pentru confortul
postoperator ocupand primul loc, asa cum este – de altfel – firesc!

Am avut bucuria de a-l revedea pe cel care a contribuit substantial la formarea mea profesionala in ce priveste abordarea moderna a herniilor abdominale, Profesorul Jan Kukleta (Elvetia). Congresul de Hernie, New York

El este promotorul fixarii plasei cu adeziv biologic in abordul laparoscpic al herniei; de la el am invatat aceasta si – cel putin pana la ora actuala – sunt singurul chirurg care foloseste acest procedeu in Romania.

Lucrarea prezentata de domnia sa in cadrul congresului a avut ca tema impactul pozitiv al fixarii plasei cu adeziv biologic in ceea ce priveste durerea postoperatorie.

O alta tema de interes a fost abordarea eventratiilor (hernii incizionale); studii de mecanica a peretelui abdominal in laboratoare dinamometrice au dus la schimbarea
conceptiei functionarii peretelui abdominal afectat de eventratie si implicit a peretelui abdominal dupa diferite procedee de reparare a eventratiei.
Tendinta de a restabili integritatea anatomica si variatele posibilitati de protezare au facut subiectul unor discutii aprinse, care, evident au dus si la “nasterea”
unor concluzii. Abordul laparoscopic castiga tot mai mult teren dar chirurgia deschisa detine suprematia in situatii deosebite, cu defecte herniare mari.

OPERATIE LAPAROSCOPICA PENTRU HERNIE INGHINALA FARA DURERE

Operatie fara durere…” Poate suna ciudat… A publicitate gratuita… 

Ei bine, sa vedem despre ce este vorba!
Operatia laparoscopica pentru hernia inghinala consta in reducerea sacului de hernie si protezarea peretelui abdominal cu o plasa.

Fixarea plasei se poate realiza cu mijloace diferite: “agrafe” de titan sau resorbabile sau adezivi biologici. Am discutat despre aceasta problema in capitolul MODALITATI DE FIXARE A PLASELOR DE HERNIE.
fixarea protezei cu agrafa neresorbabila

Sigur ca aceste dispozitive au avantajul unei fixari solide a plasei la nivelul peretelui muscular.
Exista insa si dezavantaje:
-riscul de lezare a unui vas de sange ce poate determina hemoragie la nivelul peretelui muscular
-durerea postoperatorie ca urmare a agresiunii peretelui muscular (este adevarat ca intensitatea durerii este redusa, fiind similara cu “febra musculara”)
-costul semnificativ

Noutatea consta in aparitia pe piata romaneasca a adezivilor biocompatibili, care nu agreseaza peretele abdominal, astfel durerea postoperatorie fiind diminuata pana la o usoara jena.
Am avut o oarecare retinere fata de utilizarea acestora, experienta fiind destul de limitata in ceea ce priveste rezultatele pe termen lung.

Ce sunt adezivii biocompatibili?

Primele produse utilizate ca si adezivi biologici au fost pe baza de fibrina. Au eficienta foarte buna dar au cost ridicat,au riscul (teoretic) de a fi contaminati biologic (la fel ca si produsele de transfuzie), protocol de pastrare si administrare laborios.
Aparitia adezivilor sintetici a rezolvat aceste probleme: cost scazut, fara riscuri biologice, pastrare si administrare facila. Substanta de baza este cian-acrilat, produs neresorbabil si netoxic, actual larg raspandit in practica chirurgicala. In plus, produsul a trecut “proba timpului” fiind utilizat in toate centrele importante de herniologie din Europa.

Principalul avantaj este reprezentat de absenta durerii fixarea plasei de hernie cu Glubran
post-operatorii prin neagresarea peretelui abdominal.
Aplicarea substantei se realizeaza cu un dispozitiv special, asigurand fixarea plasei pe muschi.

Ca membru activ al Societatii Europene de Herniologie pun in practica principiile acestui for european. Asadar pacientii mei beneficiaza de standardele de varf in domeniu!

CHIRURGIE “DE ZI”, CHIRURGIE “DE 1 ZI”

Chirurgia “de zi” si chirurgia “de 1 zi” sunt concepte moderne de abordare a cazurilor chirurgicale ce presupun o calitate superioara a actului chirurgical si anestezic, ce permite spitalizare redusa a pacientului, asigurand reluarea activitatilor curente si confortul postoperator.

Desigur ca aceste concepte presupun indeplinirea unor conditii din partea pacientului pentru ca vindecarea acestuia sa se realizeze in deplina securitate.

Pentru Chirurgia de zi este obligatoriu ca pacientul sa fie inclus intr-o clasa de risc redus din punct de vedere chirurgical, anestezic, cardiovascular si respirator.
Chirurgia de o zi se adreseaza pacientilor ale caror afectiuni colaterale sunt perfect compensate si nu  necesita o monitorizare postoperatorie din punct de vedere terapeutic.

Conditiile comune ce trebuie indeplinite de pacienti pentru a beneficia de acest regim de spitalizare sunt:
1. pacientul este constient si deplin echilibrat din punct de vedere chirurgical, anesteziologic, cardiovascular si respirator
2. pacientul poate fi supravegheat in primele 24 de ore de catre un adult responsabil
3. domiciliul pacientului sa fie la mai putin de 50 km de un spital
4. posibilitatea deplasarii cu mijloc auto personal
5. posibilitatea contactului telefonic cu medicul curant

Trebuie subliniat faptul ca pacientul care a primit in cursul diminetii anestezie generala, nu poate conduce masina in cursul aceleiasi zi!

Ce operatii pot fi realizate in regimul Chirurgie de zi – Chirurgie de 1 zi
 – tratamentul chirurgical sau laparoscopic al herniei inghinale si herniei ombilicale
– colecistectomia laparoscopica
– apendicectomia
– tiroidectomia (operatia de tiroida)
– tratamentul chirurgical al tumorilor de parti moi (lipom, chist sebaceu etc)
– tratamentul chirurgical sau laparoscpoic al varicocelului

Poate fi afectat testiculul in operatia de hernie inghinala?

Inainte de a raspunde la intrebarea daca poate fi afectat testiculul in operatia de hernie inghinala as vrea sa va dau cateva informatii de anatomie.

In primul rand Ce este canalul inghinal?
In viata intrauterina testiculele se dezvolta in regiunea lombara (sub rinichi). Ele migreaza in jos, strabat peretele abdominal -printr-un traiect oblic- pentru ca, la nastere, sa ajunga in scrot.
Acest traiect in peretele abdominal se numeste canal inghinal.
Canalul inghinal are doua orificii: unul intern, situat mai lateral si unul extern situat medial (mai inauntru). In acest fel, canalul are un traiect oblic, lucru foarte important din punct de vedere al mecanicii peretelui abdominal. Practic, presiunea exercitata de organele abdominale (de cca 16N/cmp) tinde sa comprime peretii canalului.

Dupa cum se poate observa din schema de mai sus, traiectul oblic al canalului inghinal in peretele abdominal reprezinta “o sicana” in calea presiunii abdominale.

In situatia in care orificiul intern este largit, cele doua “guri” ale canalului tind sa se suprapuna, iar presiunea exercitata pe peretele abdominal va duce la aparitia unei hernii inghinale.

Ce contine canalul inghinal?
Asa cum am spus, acest traiect parietal (din grosimea peretelui abdominal) este rezultatul migrarii testiculului din regiunea lombara in scrot. Asadar, canalul inghinal contine cordonul spermatic – ansamblul de structuri vasculare, nervoase si ejaculatorii.

Testiculul are trei surse importante de vascularizatie; doua dintre ele se alatura arterei testiculare (care coboara impreuna cu testiculul, avand originea in artera aorta) in interiorul canalului inghinal.

Ce impact are acest detaliu in chirurgia herniei inghinale?

Fac o mica paranteza: din punct de vedere al leziunilor vasculare, in abordarea laparoscopica paradigma este cu totul alta fata de chirurgia deschisa, si anume CUM EVIT SANGERAREA? iar nu CUM OPRESC SANGERAREA?

Asadar, in situatia unei leziuni (accidentale) vasculare, in abordul laparoscopic, in care teatrul operator este situat inapoia peretelui muscular, poate fi interceptata cel mult una dintre cele trei surse vasculare, iar testiculul nu va avea de suferit.
Nu acelasi lucru se intampla in situatia chirurgiei deschise, in care, aria de lucru este in interiorul canalului inghinal, unde toate cele trei surse arteriale sunt asociate…

Iata deci inca un avantaj al chirurgiei laparoscopice, demn de mentionat la capitolul COMPLICATII.Montarea plasei in abordul laparoscopic se realizeaza inapoia peretelui muscular, fara a manevra in vreun fel cordonul spermatic, care ramane pe peretele posterior al cavitatii abdominale.
In chirurgia deschisa, plasa necesita realizarea unui slitz care va fi traversat de cordonul spermatic. Uneori, calibrarea orificiului din plasa poate “gatui” cordonul ceea ce duce la un edem dur al testiculului, care, de cele mai multe ori este reversibil cu tratament antiinflamator.

 
Din punct devedere al durerii postoperatorii, posibilitatea de a leza structuri nervoase, raspunzatoare de durere postoperatorie, parestezii (furnicaturi), sau hipo- anestezii (amorteala regiunii inghinale) este aproape zero in chirurgia laparoscopica; in abordul deschis, filetele nervoase pot fi uneori interceptate (mai ales de mana unui chirurg mai putin atent la detaliu!).

In concluzie: accidente intraoperatorii sunt posibile, cu impact mai mic sau mai mare asupra calitatii vietii.
Dar prin abordare laproscopica NU poate fi afectat testiculul in operatia de hernie inghinala; in plus, repararea mai solida a peretelui asigura un risc minim de recidiva, iar durerea postoperatorie redusa si recuperarea rapida asigura un confort superior operatiei deschise!

ABORDUL LAPAROSCOPIC – “GOLD STANDARD” IN TRATAMENTUL HERNIEI SI AL EVENTRATIEI

Chirurgia – si medicina in general – evolueaza galopant ca tehnicitate si conceptie, in paralel cu progresul tehnologic.
Posibilitatile tehnice terapeutice au schimbat in mare parte punctul de vedere al abordarii multor afectiuni. Chirurgia a devenit minim invaziva, punandu-se accentul pe recuperare rapida si rezultate superioare abordului deschis.

Fiecarui pacient ii trebuie acordata sansa unui astfel de tratament!

 

 Pana nu demult, laparoscopia avea indicatii limitate; un pacient cu operatii abdominale in antecedente era (si inca este, din pacate!) mai degraba operat deschis datorita suspiciunii existentei unor aderente care ar face imposibila operatia laparoscopica.

Din punctul meu de vedere este o atitudine gresita! De ce? Pentru ca indicatia operatiei laparoscopice trebuie sa aiba prioritate avand in vedere avantajele pe care le prezinta, iar in fata unei situatii in care operatia nu poate continua fara riscuri majore pentru pacient, chirurgul apeleaza la situatia de rezerva : operatia deschisa.

 

In sensul celor de mai sus si totodata raportandu-ma la protocoalele terapeutice in vigoare in toate tarile civilizate afirm ca laparoscopia este “gold standard” in tratamentul herniei si al eventratiei.

Voi prezenta cateva argumente in favoarea acestei afirmatii:

Orice laparotomie (incizia peretelui abdominal) este o agresiune asupra peretelui abdominal (consecinte: durere, risc de infectie/supuratie, recuperare de lunga durata, scaderea rezistentei peretelui abdominal).

Orice sutura prezinta un grad de tensiune proportional cu lungimea plagii suturate. Aceasta tensiune poate fi factor favorizant pentru aparitia unei hernii la nivelul cicatricii.
Important! Inciziile pentru abordul laparoscopic au cel mult 1cm! Iar in situatia (ipotetica!) in care se realizeaza 10 incizii de 1 cm (ar insemna 10 instrumente laparoscopice), suma tensiunilor fiecarei plagi de 1cm suturate  este mai mica decat tensiunea dezvoltata intr-o plaga suturata de 10 cm. Ca urmare riscul aparitiei unei hernii incizionale este mult mai mic.

In cazul herniei inghinale, abordul laparoscopic nu afecteaza viabilitatea testiculului!, iar hernia inghinala bilaterala poate fi tratata simultan prin aceleasi 3 (mici) incizii.

Am lasat in final argumentul fizic, mecanic – cel mai important din punct de vedere conceptual – in favoarea abordarii laparoscopice a herniei si eventratiei:
Imaginati-va cavitatea abdominala  ca un vas plin cu apa. Apa exercita presiune asupra vasului.

In situatia in care un perete al vasului are o spartura (un orificiu herniar), fizica ne arata ca introducerea unui dop inauntrul vasului asigura o etansare mai buna decat o lipitura pe afara…
In tratamentul laparoscopic al herniilor si eventratiilor.plasa se fixeaza pe fata interna a peretelui abdominal (ca in desenul din stanga), fara a taia peretele muscular si a-i scadea rezistenta.

In opertia deschisa, dupa sectionarea peretelui muscular si aprecierea orificiului herniar, urmeaza acoperirea acestuia cu o plasa montata pe fata externa (desenul din dreapta).

Un alt avantaj major al laparoscopiei este acela ca structurile anatomice se vad foarte bine, operatia (disectia) fiind mult mai putin sangeroasa (sau deloc sangeroasa) decat in cazul operatiilor deschise.
Principalul accident intraoperator al oricarei operatii (deschise sau laparoscopice) este hemoragia. Ei bine, daca in situatia operatiei deschise principala problema este “cum sa opresc sangerarea…”, in cazul laparoscopiei paradigma se schimba in “cum sa evit sangerarea…”.

Iata deci principalele motive care stau la baza afirmatiei ca LAPAROSCOPIA ESTE GOLD STANDARD IN TRATAMENTUL HERNIEI SI EVENTRATIEI!

DURATA SPITALIZARII PENTRU OPERATIA DE HERNIE

Tratamentul modern al herniilor abdominale are in vedere, pe langa rezultatele functionale pe termen lung, pe langa confortul postoperator si recuperarea rapida, problema duratei spitalizarii pentru operatia de hernie adica aplicarea conceptului de chirurgie de zi sau chirurgie de o zi.
Asta inseamna ca pacientul se interneaza in ziua in care este programat la operatie si, in functie de tipul de anestezie si de posibilitatile de monitorizare la domiciliu, se poate externa seara sau a doua zi.

Scurtarea duratei spitalizarii pentru operatia de hernie nu trebuie sa afecteze securitatea pacientului.Operatia pentru hernie practicata de un chirurg experimentat poate satisface cerintele conceptului de chirurgie de zi.

Acest concept presupune niste cerinte din partea pacientului si anume:
1. pacient adult
2. supravegherea pacientului 24 de ore de catre un adult responsabil
3. domiciliu la o distanta maxima de 50 km fata de spital
4. posibilitate de comunicare prin telefon
5. posibilitatea de deplasare cu mijloac de transport propriu

Concluzie: atat pentru hernia operata laparoscopic cat si pentru hernia operata deschis, durata spitalizarii este de o zi.

Hernia

De ce am ales acest capitol?
Pentru ca afecteaza cca 15% din populatie; pentru ca multi dintre cei cu care am avut un contact pe aceasta tema (pacienti sau persoane apropiate) au ridicat o serie de probleme cu privire la tratamentul acestei afectiuni.

Tema herniilor abdominale a facut subiectul unui interviu la hotnews.

Cum si cand apare hernia ?
Imaginati-va cavitatea abdominala asemanatoare unui balon care, din loc in loc, are niste puncte cu rezistenta scazuta (“puncte herniare”). Daca umflam balonul cu presiune, la nivelul punctelor slabe vor aparea niste umflaturi.
Acum revenim la cavitatea abdominala. Punctele herniare sunt situate la intrepatrunderea fibrelor musculoaponevrotice. Orice dezechilibru intre presiunea exercitata pe peretele abdominal si rezistenta acestuia (ganditi-va la balonul amintit…) va determina aparitia unei hernii  – o umflatura, o deformare a reliefului peretelui abdominal.

Cand creste presiunea exercitata pe peretele abdominal?
Orice incordare brusca a musculaturii abdominale (ridicarea unor greutati, accesele repetate de tuse, efortul de la defecatie – la persoanele ce sufera de constipatie, efortul de urinare – la barbatii cu afectiuni prostatice) determina cresterea presiunii intraabdominale, presiune ce se exercita pe peretele abdominal. Acestia sunt factorii favorizanti ai aparitiei herniei.
Totusi doar 3 din 20 oameni fac hernie. De ce? Pentru ca factorii favorizanti amintiti trebuie insotiti de factorii determinanti, si anume punctele cu rezistenta scazuta in arhitectura peretelui abdominal. Aceste puncte herniare sunt congenitale (in cea mai mare parte) sau dobandite (in urma curelor drastice de slabire, sau in urma “epuizarii” musculaturii supusa in mod repetat la solicitari mari.

Care este primul semn care sugereaza aparitia unei hernii?
Constatarea unei tumefactii (umflaturi), insotita sau nu de durere, sau senzatie de greutate, care dispare atunci cand stati culcat pe spate, cu abdomenul relaxat, sau prin apasare cu mana sugereaza diagnosticul de hernie.

De ce trebuie diagnosticata si tratata hernia?
Pentru precizarea diagnosticului este suficienta o examinare minutioasa din partea unui medic specialist. Investigatiile imagistice nu sunt necesare! In primul rand pentru ca diagnosticarea este la indemana unui chirurg atent, iar in al doilea rand, atat la ecografie cat si la tomografie computerizata sau RMN pacientul sta culcat pe spate, pozitie in care de obicei continutul herniei reintra in cavitatea abdominala.
Hernia in sine nu reprezinta o urgenta.
Tratamentul herniei este necesar pe de-o parte datorita faptului ca, in timp, isi mareste volumul si pe de alta parte datorita riscului de complicatii.
Vorbim de o hernie complicata, atunci cand nu se mai poate reintroduce in abdomen (hernie incarcerata) si mai ales cand devine dureroasa. Este posibil ca in sacul de hernie sa iasa un segment de intestin, care se poate incarcera si apoi strangula. Hernia strangulata reprezinta o urgenta chirurgicala. Fara operatie, viata pacientului este in pericol.

Cum se trateaza hernia?
Inca din antichitate s-a pus problema tratamentului herniei inghinale.
Evolutia abordarii acestei afectiuni este prezentata in imaginile de mai jos.

Tratamentul nechirurgical, ortopedic, consta in reintroducerea in abdomen a continutului herniei, care va fi mentinuta prin centuri/corsete rigide.

Aceasta metoda nu aduce vindecarea, fiind folosita in cazuri particulare in care pacientul prezinta contraindicatii anestezice si chirurgicale.
Asa cum am mentionat si cu ocazia unui interviu realizat la hotnews, singura modalitate de vindecare a herniei este tratamentul chirurgical.

Interventiile chirurgicale ” tisulare” constau in sutura peretelui abdominal la nivelul orificiului herniar largit. Datorita faptului ca prin apropierea marginilor acestui orificiu se creaza o tensiune in peretele muscular, care predispune la recidiva herniei, procedeul este folosit rar, in cazuri particulare.

Interventiile chirurgicale deschise, cu protezarea peretelui abdominal cu o plasa, reprezinta una din modalitatile cele mai folosite in tratamentul herniilor abdominale.
Prezinta avantajul rezolvarii fara tensiune a defectului parietal (orificiului herniar) cu scaderea ratei de recidiva la 4-5%.

Abordarea laparoscopica reprezinta modalitatea cea mai moderna de rezolvare a herniilor abdominale. Prezinta avantajul integrarii rapide a plasei in structurile peretelui abdominal, rata redusa de recidiva (3-4%) si disconfort minim postoperator.

 

 

 

 

 

 

Anestezia  poate fi locala, rahidiana sau generala pentru operatia clasica si doar anestezie generala pentru operatia laparoscopica.
Tipul de anestezie va fi stabilit cu ocazia consultatiei cu medicul anestezist.

Durerea postoperatorie este dependenta de tipul de abordare (fiind mult mai redusa dupa operatia laproscopica) dar si de abilitatile si experienta chirurgului (menajarea nervilor din regiune face ca, postoperator, pacientul sa nu aiba durere, amorteli, furnicaturi). In general nivelul durerii este redus, si cedeaza la medicamente analgezice uzuale.

Efortul fizic trebuie evitat in primele 3-4 saptamani dupa operatie.
Reluarea activitatilor obisnuite este recomandata la 5 -7 zile dupa operatie.

Ce tip de operatie recomand?
Fara a avea intentia de a micsora rolul si eficienta procedeului clasic, recomand operatia laparoscopica.
Argumentele sunt:
– durere redusa postoperator
– recuperare rapida
– estetic
– sanse extrem de mici de infectie a plagii postoperatorii

Pentru lamuriri suplimentare, contactati-ma pe mail dr.victor.radu@gmail.com

Ce facem dupa operatia de hernie

Pentru o vindecare rapida dupa operatia de hernie (hernie inghinala, hernie femurala, hernie ombilicala, hernie epigastrica, eventratie – hernia incizionala) si pentru evitarea aparitiei unor complicatii, pacientul trebuie sa urmeze cateva reguli simple dar esentiale:

1. Regimul alimentar imediat postoperator trebuie sa fie adecvat starii pacientului
Vor fi evitate alimentele care fermenteaza in intestine si produc balonare:
– laptele dulce
–  zaharul sau mierea (acestea trebuie puse in apa care fierbe iar nu adaugate in ceasca); dulciurile concentrate
–  anumite legume (cartof, mazare, fasole, varza).

Sunt permise:  supe/ciorbe,  friptura la gratar,  ou,  branzeturi si alte lactate fermentate (smantana, iaurt).
Dupa reluarea tranzitului intestinal, dupa primul scaun, nu exista restrictii alimentare.

2. Efortul fizic trebuie evitat timp de cca 4 saptamani
Pentru a permite cicatrizarea tesuturilor si crearea unui plan fibros, rezistent care sa prevenina recidivarea herniei.
Este important de precizat ca sunt premise activitati uzuale, care implica efort fizic de intensitate mica:
– mersul pe jos
–  plimbarea
–  urcarea/coborarea scarilor
Nu sunt permise:
– activitati sportive de sala
– alergarea
– mersul cu bicicleta
– ridicarea greutatilor
O atentie deosebita trebuie acordata diverselor stari patologice care pot pune in tensiune musculatura peretelui abdominal, si care trebuie evitate sau tratate.
Este vorba despre:
– accese de tuse
– accese de stranut
– constipatia

– adenomul de prostata

3. Durerea
Orice interventie chirurgicala incepe cu incizia (taierea) tegumentului.
Stim inca din copilarie ca zgarieturile, taieturile, intepaturile sunt urmate de durere sau usturime.
Asadar este firesc ca si o “incizie” chirurgicala sa fie urmata de un disconfort.
Uzual, operatia de hernie nu este urmata de o durere accentuata. Este vorba mai degraba de un disconfort local, asemanator durerii produse de “febra musculara”.
Trebuie precizat ca durerea este un element subiectiv absolut individual. Cei mai multi pacienti, unii operati chiar pentru hernii voluminoase, se mobilizeaza cu usurinta, fara sa aiba nevoie de medicamente contra durerii. Chiar daca altii resimt durere locala, aceasta diminua cu fiecare zi si poate fi tratata cu analgezice usoare.