RECONSTRUCTIA DE PERETE ABDOMINAL

Cea mai mare provocare in chirurgia peretelui abdominal o reprezinta reconstructia de perete abdominal. De fapt, herniologia in sine reprezinta o chirurgie reconstructiva, in sensul restabilirii structurii si functionalitatii peretelui abdominal. Conceptul de reconstructie de perete abdominal se refera in special la eventratiile voluminoase si vizeaza reducerea continutului herniar (reintroducerea organelor herniate in cavitatea abdominala) si restabilirea integritatii peretelui abdominal, intelegand prin aceasta si redarea functionalitatii normale a complexului muscular al peretelui abdominal. O astfel de operatie implica asa-numita separare a componentelor si reprezinta cea mai complexa interventie chirurgicala parietala abdominala. Operatia se poate realiza atat pe cale deschisa cat si prin abord endoscopic. Am realizat in premiera nationala atat operatia deschisa cat si cea endoscopica. Va prezint mai jos ultimul caz operat: un barbat in varsta de 54 de ani, cu o eventratie voluminoasa supraombilicala, cu lipsa de substanta de 16/13cm.

10 INTREBARI SI RASPUNSURI LEGATE DE EVENTRATIE

Eventratia – sau hernia incizionala – este socotita de unii chirurgi doar “o gaura in peretele abdominal”. In realitate, poate fi “inceputul unei drame abdomnale” (Prof. Rosen). De aceea se cuvine sa-i acorde atentia cuvenita deopotriva pacientul si medicul curant.

Peretii cavitatii abdominale nu formeaza un sac inert in care ne purtam organele interne!, ci reprezinta un sistem extrem de complex ce asigura o serie de functii deosebit de importante: stabilizarea coloanei vertebrale, respiratia, efortul de defecatie, act sexual, tuse, activitati sportive etc.

1. Care  este incidenta eventratiei?
Eventratia apare la 12-15% dintre pacientii la care s-a practicat o interventie chirurgicala abdominala.

2. Care sunt cauzele aparitiei eventratiei?
Factori generali: fumatul, obezitatea, malnutritia, tratament cu steroizi sau citostatice, insuficienta hepatica si/sau renala, varsta peste 65 de ani, boala maligna
Factori locali:tehnica chirurgicala defectuoasa, infectia plagii, ventilatie prelungita (anestezie prelungita), distensia abdominala prin ileus (pareza intestinala), ascita, ischemia.

3. Cum se pune diagnosticul de eventratie?
Diagnosticul eventratiei este – ca pentru orice hernie – in primul rand un diagnostic clinic. Un chirurg atent va putea preciza diagnosticul de eventratie printr-o examinare meticuloasa.
Ecografia de perete abdominal poate fi utila in cazurile in care orificiul (sau orificiile herniare) snt de mici dimensiuni, cu atat mai mult cu cat pacientul este obez.
CT (tomografia computerizata) este utila in eventratiile voluminoase pentru masurarea diametrului orificiului herniar.

4. Cum se trateaza eventratia?
Ca orice hernie, eventratia se trateaza strict chirurgical. Operatia se poate realiza deschis (clasic) sau laparoscopic. In ambele cazuri, protezarea peretelui abdominal cu plasa este obligatorie!

5. Exista risc de recidiva dupa operatia de eventratie ?
Da. Conform literaturii de specialitate (Advences in Abdominal Wall Reconstruction, Alfred LOSKEN, Jeffrey E. JANIS) riscul de recidiva este de 54% in cazul operatiei fara protezarea peretelui abdominal cu plasa si de 20-25% in cazul operatiei cu protezare.

6. Riscul de recidiva este mai mic in cazul operatiei laparoscopice?
Nu. Daca operatia este realizata corect, prezinta acelasi risc de recidiva chiar daca abordarea este laparoscopica sau deschisa.

7. Ce tip de operatie – laparosopica sau deschisa – este recomandat? De ce?
Operatia laparoscopica prezinta numeroase avantaje fata de cea clasica (deschisa) datorita recuperarii rapide prin absenta sectionarii (inciziei) peretelui abdominal. Riscul de sangerare si de infectie la nivelul plagilor operatorii (mini-incizii) este redus la zero; spitalizarea este mai scurta; reluarea activitatilor uzuale si a sportului este mult mai rapida. Recomand abordul laparoscopic !

8. Exista inconveniente ale operatiei laparoscopice?
Da:
– Costul ridicat datorita protezelor speciale folosite in acest tip de operatie si a dispozitevelor de fixare

9. Exista inconveniente ale operatiei deschise (clasice)?
Da:
– Agresiunea chirurgicala asupra peretelui abdominal: incizia tegumentului, incizia stratului muscular presupune riscul de sangerare, riscul supuratiei plagii operatorii, vindecare mai lenta, evitarea efortului fizic 3 luni, reluarea intarziata a activitatilor uzuale.

10. Care este beneficiul purtatii unei centuri elastice dupa operatia de eventratie?
 Purtarea centurii elastice NU scade riscul de recidiva. Rostul centurii este acela de a preveni formarea “seromului”, adica a acumularii de lichide seroase la nivelul regiunii operate.

Restabilirea stabilitatii si a functiei  peretelui abdominal reprezinta dezideratul major al reconstructiei peretelui abdominal.

Procedeu minim invaziv pentru tratamentul herniei ombilicale

Tratamentul minim invaziv al herniei ombilicale se realizeaza folosind o plasa compozita special conceputa pentru acest procedeu.

Acest tip de plasa este produs de cei mai multi dintre marii producatori de plase.

Optiunea mea – bazata pe experienta practica – este PVPM produs Ethicon.

Urmarind filmul animat de mai jos, veti intelege in ce consta aceasta operatie.

CUM ALEGEM PLASA PENTRU HERNIE INGHINALA?

Unul dintre factorii determinanti ai evolutiei unei hernii operate este reprezentat de calitatea protezei (plasei) folosite in operatie.
Cum alegem plasa pentru hernie? Care sunt diferentele intre plase?

Protezarea parietala se face cu plase din materiale biocompatibile, asa incat efectul de respingere din partea organismului sa fie diminuat spre zero.
Exista insa diferente de material, de impletire, de grosime a firului si a greutatii –  care se reflecta in toleranta mai buna sau mai putin buna a plasei in sensul in care prezenta acesteia in structura peretelui abdominal este resimtita, sau nu de pacient.

Din ce sunt tesute plasele pentru hernie?

Pentru tatamentul  herniei inghinale, cele mai folosite plase sunt cele tesute din polipropilena si apoi cele din poliester.

Plasa din polipropilena este tesuta din fir de polipropilena monofilamentar, in timp ce plasa de poliester este tesuta din fir impletit, multifilament.
IMPORTANT! Toleranta organismului (inclusiv in situatia -nedorita- a unei supuratii) fata de plasa de polipropilena (monofilament) este mult superioara.

Plasele se diferentiaza si dupa dimensiunea ochiurilor de tesatura si respectiv greutatea plasei.
Plasa din poliester este o plasa cu ochiuri mici, in timp ce plasa de polipropilena poate fi impletita cu ochiuri mici dar si cu ochiuri largi.
IMPORTANT! Plasa tesuta cu ochiuri largi va genera formarea unei cicatrici suple, elastice, in timp ce plasa cu ochiuri mici va genera o cicatrice groasa, compacta sub forma unei placi fibroase, cu consecinte negative in ce priveste confortul pacientului.

Protezarea cu polipropilena cu ochiuri largi si greutate mica/suprafata reprezinta alegerea cea mai buna, fiind cel mai bine tolerata de organism.
Cu toate acestea, in orificiile herniare mari, acest tip de plasa prezinta riscul migrarii ei in defectul parietal, cu atat mai mult daca procedeul chirurgical este unul fara fixare.

Evident, calitatea protezei nu substituie deficientele tehnice ale chirurgului. Daca nu sunt respectate principiile tehnice ale fiecarei operatii, riscul complicatiilor si al recidivei este semnificativ!

Cum alegem o plasa buna pentru repararea unei hernii?
Din punctul de vedere al materialului din care este confectionata plasa consider ca polipropilena este prima  optiune; firul monofilamentar asigura o integrare buna in structurile proprii organismului, elasticitate si rezistenta buna.

Din punct de vedere al dimensiunilor ochiurilor plasei, prima optiune trebuie sa fie catre plasele macroporoase, iar din punct de vedere al greutatii trebuie aleasa plasa ultrausoara.

As vrea sa mai ating un aspect: marketing-ul!

Au aparut pe piata asa numitele plase 3D!
Ce este o plasa “3D”? Este o plasa de polipropilena, relativ rigida, fabricata pe o matrita convexa, ce ar “imita” conturul peretelui abdominal.

Este doar un aspect de marketing, care nu face altceva decat sa creasca (semnificativ!) costul protezei.
Fara o disectie corecta si larga a regiunii inghinale (spatiul lui Bogrot) nici o plasa (fie ea chiar “3D”) nu se aseaza corespunzator! Avand in vedere ca nu exista doi pacienti la fel, cu aceleasi dimensiuni si curburi ale abdomenului, o plasa cu convexitate preformata nu se poate adapta identic la pacienti diferiti…

Poate din acest motiv marii herniologi ai lumii moderne folosesc plase plane, din polipropilena ultrausoara, cu ochiuri largi, care se adapteaza “nuantelor”de relief abdominal particulare fiecarui pacient!

IDEI SI SOLUTII TERAPEUTICE NOI IN RECONSTRUCTIA PERETELUI ABDOMINAL

Saptamana trecuta am participat la (poate) cea mai prestigioasa conferinta pe tema    reconstructiei peretelui abdominal.

Conferinta, organizata de MedStar Georgetown University Hospital, Washington D.S. a dezbatut abordarea herniilor abdominale ventrale, mai precis a eventratiilor abdominale.

Eventratia, sau hernia incizionala, este aparitia unei hernii la nivelul unei cicatrici postoperatorii.
Daca unul dintre chirurgii de renume ai veacului trecut, Prof. Jean Rives, afirma ca
“…o hernie este doar o gaura in peretele abdominal”, Conferinta a inceput cu afirmatia: “o hernie poate fi preludiul unei drame a peretelui abdominal”

Poate pentru unii (chirurgi) o hernie pare ceva banal… Adevarul este ca tratarea cu superficialitate a oricarei afectiuni – in general – si a unei hernii abdominale – in special – poate duce la suferinte uneori dramatice.

Un prim obiectiv a fost acela de a pune la punct un sistem de clasificare si stadializare a eventratiilor, a stabilirii gradelor de risc de aparitie a acestora si a unui ghid de tratament chirurgical corespunzator.

Desigur ca orice standardizare, orice ghid de practica vine in ajutorul practicianului, dar, indraznesc sa spun, a practicianului pregatit, informat si dedicat profesiei.

Apoi am s-au analizat procedeele chirurgicale – deschise si laparoscopice, materialele disponibile pentru protezarea peretelui abdominal.

Am avut satisfactia de a ma “intalni” cu un concept pe care il aveam deja in practica mea legat de modalitatea de reparare a eventratiilor.
Am afirmat cu ocazia unei comunicari locale ca simpla acoperire a unui defect herniar cu o plasa (asa-numita protezare de “substitutie” – azi abandonata!) transforma cavitatea abdominala intr-o sacosa de plastic in care ne purtam organele interne.

Ei bine, la Conferinta s-a pus accent pe repararea herniilor abdominale prin procedee care asigura restaurarea functiei peretelui abdominal. Sa nu uitam ca prin contractia muschilor peretelui abdominal reusim mentinerea pozitiei trunchiului, precum si realizarea unor functii fiziologice.

Concluziile au fost incurajatoare, chirurgii avand azi la dispozitie instrumentele necesare tratamentului corect a unei afectiuni ce afecteaza un numar important de oameni.

 

 

 

 

 

 

VIDEO: OPERATIE LAPAROSCOPICA PENTRU HERNIE INGHINALA DREAPTA RECIDIVATA

Abordarea laparoscopica a herniei permite protezare larga si eficienta a peretelui abdominal.
Asa cum am aratat si in materialele anterioare, fixarea plasei cu adeziv in locul agrafelor aduce schimbari benefice in evolutia postoperatorie prin reducerea disconfortului.

Va prezint cazul unui pacient in varsta de 50 de ani, operat in urma cu mai multi ani pentru hernie inghinala dreapta – operatie deschisa, fara plasa, internat pentru hernie recidivata.
S-a practicat operatie laparoscopica in care peretele abdominal a fost protezat cu plasa fixata cu adeziv.

 

OPERATIE LAPAROSCOPICA PENTRU HERNIE INGHINALA FARA DURERE

Operatie fara durere…” Poate suna ciudat… A publicitate gratuita… 

Ei bine, sa vedem despre ce este vorba!
Operatia laparoscopica pentru hernia inghinala consta in reducerea sacului de hernie si protezarea peretelui abdominal cu o plasa.

Fixarea plasei se poate realiza cu mijloace diferite: “agrafe” de titan sau resorbabile sau adezivi biologici. Am discutat despre aceasta problema in capitolul MODALITATI DE FIXARE A PLASELOR DE HERNIE.
fixarea protezei cu agrafa neresorbabila

Sigur ca aceste dispozitive au avantajul unei fixari solide a plasei la nivelul peretelui muscular.
Exista insa si dezavantaje:
-riscul de lezare a unui vas de sange ce poate determina hemoragie la nivelul peretelui muscular
-durerea postoperatorie ca urmare a agresiunii peretelui muscular (este adevarat ca intensitatea durerii este redusa, fiind similara cu “febra musculara”)
-costul semnificativ

Noutatea consta in aparitia pe piata romaneasca a adezivilor biocompatibili, care nu agreseaza peretele abdominal, astfel durerea postoperatorie fiind diminuata pana la o usoara jena.
Am avut o oarecare retinere fata de utilizarea acestora, experienta fiind destul de limitata in ceea ce priveste rezultatele pe termen lung.

Ce sunt adezivii biocompatibili?

Primele produse utilizate ca si adezivi biologici au fost pe baza de fibrina. Au eficienta foarte buna dar au cost ridicat,au riscul (teoretic) de a fi contaminati biologic (la fel ca si produsele de transfuzie), protocol de pastrare si administrare laborios.
Aparitia adezivilor sintetici a rezolvat aceste probleme: cost scazut, fara riscuri biologice, pastrare si administrare facila. Substanta de baza este cian-acrilat, produs neresorbabil si netoxic, actual larg raspandit in practica chirurgicala. In plus, produsul a trecut “proba timpului” fiind utilizat in toate centrele importante de herniologie din Europa.

Principalul avantaj este reprezentat de absenta durerii fixarea plasei de hernie cu Glubran
post-operatorii prin neagresarea peretelui abdominal.
Aplicarea substantei se realizeaza cu un dispozitiv special, asigurand fixarea plasei pe muschi.

Ca membru activ al Societatii Europene de Herniologie pun in practica principiile acestui for european. Asadar pacientii mei beneficiaza de standardele de varf in domeniu!

Poate fi afectat testiculul in operatia de hernie inghinala?

Inainte de a raspunde la intrebarea daca poate fi afectat testiculul in operatia de hernie inghinala as vrea sa va dau cateva informatii de anatomie.

In primul rand Ce este canalul inghinal?
In viata intrauterina testiculele se dezvolta in regiunea lombara (sub rinichi). Ele migreaza in jos, strabat peretele abdominal -printr-un traiect oblic- pentru ca, la nastere, sa ajunga in scrot.
Acest traiect in peretele abdominal se numeste canal inghinal.
Canalul inghinal are doua orificii: unul intern, situat mai lateral si unul extern situat medial (mai inauntru). In acest fel, canalul are un traiect oblic, lucru foarte important din punct de vedere al mecanicii peretelui abdominal. Practic, presiunea exercitata de organele abdominale (de cca 16N/cmp) tinde sa comprime peretii canalului.

Dupa cum se poate observa din schema de mai sus, traiectul oblic al canalului inghinal in peretele abdominal reprezinta “o sicana” in calea presiunii abdominale.

In situatia in care orificiul intern este largit, cele doua “guri” ale canalului tind sa se suprapuna, iar presiunea exercitata pe peretele abdominal va duce la aparitia unei hernii inghinale.

Ce contine canalul inghinal?
Asa cum am spus, acest traiect parietal (din grosimea peretelui abdominal) este rezultatul migrarii testiculului din regiunea lombara in scrot. Asadar, canalul inghinal contine cordonul spermatic – ansamblul de structuri vasculare, nervoase si ejaculatorii.

Testiculul are trei surse importante de vascularizatie; doua dintre ele se alatura arterei testiculare (care coboara impreuna cu testiculul, avand originea in artera aorta) in interiorul canalului inghinal.

Ce impact are acest detaliu in chirurgia herniei inghinale?

Fac o mica paranteza: din punct de vedere al leziunilor vasculare, in abordarea laparoscopica paradigma este cu totul alta fata de chirurgia deschisa, si anume CUM EVIT SANGERAREA? iar nu CUM OPRESC SANGERAREA?

Asadar, in situatia unei leziuni (accidentale) vasculare, in abordul laparoscopic, in care teatrul operator este situat inapoia peretelui muscular, poate fi interceptata cel mult una dintre cele trei surse vasculare, iar testiculul nu va avea de suferit.
Nu acelasi lucru se intampla in situatia chirurgiei deschise, in care, aria de lucru este in interiorul canalului inghinal, unde toate cele trei surse arteriale sunt asociate…

Iata deci inca un avantaj al chirurgiei laparoscopice, demn de mentionat la capitolul COMPLICATII.Montarea plasei in abordul laparoscopic se realizeaza inapoia peretelui muscular, fara a manevra in vreun fel cordonul spermatic, care ramane pe peretele posterior al cavitatii abdominale.
In chirurgia deschisa, plasa necesita realizarea unui slitz care va fi traversat de cordonul spermatic. Uneori, calibrarea orificiului din plasa poate “gatui” cordonul ceea ce duce la un edem dur al testiculului, care, de cele mai multe ori este reversibil cu tratament antiinflamator.

 
Din punct devedere al durerii postoperatorii, posibilitatea de a leza structuri nervoase, raspunzatoare de durere postoperatorie, parestezii (furnicaturi), sau hipo- anestezii (amorteala regiunii inghinale) este aproape zero in chirurgia laparoscopica; in abordul deschis, filetele nervoase pot fi uneori interceptate (mai ales de mana unui chirurg mai putin atent la detaliu!).

In concluzie: accidente intraoperatorii sunt posibile, cu impact mai mic sau mai mare asupra calitatii vietii.
Dar prin abordare laproscopica NU poate fi afectat testiculul in operatia de hernie inghinala; in plus, repararea mai solida a peretelui asigura un risc minim de recidiva, iar durerea postoperatorie redusa si recuperarea rapida asigura un confort superior operatiei deschise!

PROCEDEU MINIM INVAZIV DE REPARARE A HERNIILOR OMBLILICALE

Motivul abordararii laparoscopice a patologiei peretelui abdominal (hernii, eventratii) este – in primul rand –
acoperirea eficienta a orificiilor herniare, fara agresiune suplimentara a peretelui abdominal prin incizii mari.
Iata ca in abordarea herniei ombilicale se inscrie in randul procedeelor minim invazive si o operatie deschisa.
Este vorba de protezarea orificiului ombilical in hernia ombilicala cu diametru de sub 3cm.
Aceasta operatie este posibila ca urmare a evolutiei tipului de proteze (plase), respectand intru totul principiile si avantajele
expuse pe larg in articolul anterior (“Laparoscopia – gold standard…“).

Despre ce este vorba?
Proteza, conceputa de Ethicon – Johnson&Johnson, este o proteza compozita, cu diametrul de 6cm si se numeste
Proceed-Ventral-Patch (PVP).


Are forma circulara si doua prelungiri pornite din centrul ei pentru ancorarea la perete.

Procedeul – care se realizeaza sub anestezie generala sau rahidiana – este foarte simplu si prezinta beneficiile oricarei
operatii minim invazive:
– incizie mica (cca 2 cm; practic se incizeaza hemicircumferinta inferioara a ombilicului)
– disconfort minim postoperator
– recuperare rapida
– spitalizare scurta
– rezultate estetice foarte bune

In plus este mai ieftina decat operatia laparoscopica pentru hernia ombilicala, fixarea realizandu-se cu 2 fire de sutura

Voi prezenta pe scurt pasii operatiei:

1. incizie subombilicala, de cca 2 cm  

2. reperarea si sectionarea sacului herniar


3. introducerea protezei in cavitatea peritoneala




4. fizarea protezei la marginile aponevrotice

Operatia se inscrie in  categoria operatiilor de o zi.
Recuperarea este rapida si fara durere, necesitand evitarea efortului fizic cca 10 zile – 2 saptamani, activitatile casnice obisnuite fiind permise la 3 – 4 zile de la operatie.

ABORDUL LAPAROSCOPIC – “GOLD STANDARD” IN TRATAMENTUL HERNIEI SI AL EVENTRATIEI

Chirurgia – si medicina in general – evolueaza galopant ca tehnicitate si conceptie, in paralel cu progresul tehnologic.
Posibilitatile tehnice terapeutice au schimbat in mare parte punctul de vedere al abordarii multor afectiuni. Chirurgia a devenit minim invaziva, punandu-se accentul pe recuperare rapida si rezultate superioare abordului deschis.

Fiecarui pacient ii trebuie acordata sansa unui astfel de tratament!

 

 Pana nu demult, laparoscopia avea indicatii limitate; un pacient cu operatii abdominale in antecedente era (si inca este, din pacate!) mai degraba operat deschis datorita suspiciunii existentei unor aderente care ar face imposibila operatia laparoscopica.

Din punctul meu de vedere este o atitudine gresita! De ce? Pentru ca indicatia operatiei laparoscopice trebuie sa aiba prioritate avand in vedere avantajele pe care le prezinta, iar in fata unei situatii in care operatia nu poate continua fara riscuri majore pentru pacient, chirurgul apeleaza la situatia de rezerva : operatia deschisa.

 

In sensul celor de mai sus si totodata raportandu-ma la protocoalele terapeutice in vigoare in toate tarile civilizate afirm ca laparoscopia este “gold standard” in tratamentul herniei si al eventratiei.

Voi prezenta cateva argumente in favoarea acestei afirmatii:

Orice laparotomie (incizia peretelui abdominal) este o agresiune asupra peretelui abdominal (consecinte: durere, risc de infectie/supuratie, recuperare de lunga durata, scaderea rezistentei peretelui abdominal).

Orice sutura prezinta un grad de tensiune proportional cu lungimea plagii suturate. Aceasta tensiune poate fi factor favorizant pentru aparitia unei hernii la nivelul cicatricii.
Important! Inciziile pentru abordul laparoscopic au cel mult 1cm! Iar in situatia (ipotetica!) in care se realizeaza 10 incizii de 1 cm (ar insemna 10 instrumente laparoscopice), suma tensiunilor fiecarei plagi de 1cm suturate  este mai mica decat tensiunea dezvoltata intr-o plaga suturata de 10 cm. Ca urmare riscul aparitiei unei hernii incizionale este mult mai mic.

In cazul herniei inghinale, abordul laparoscopic nu afecteaza viabilitatea testiculului!, iar hernia inghinala bilaterala poate fi tratata simultan prin aceleasi 3 (mici) incizii.

Am lasat in final argumentul fizic, mecanic – cel mai important din punct de vedere conceptual – in favoarea abordarii laparoscopice a herniei si eventratiei:
Imaginati-va cavitatea abdominala  ca un vas plin cu apa. Apa exercita presiune asupra vasului.

In situatia in care un perete al vasului are o spartura (un orificiu herniar), fizica ne arata ca introducerea unui dop inauntrul vasului asigura o etansare mai buna decat o lipitura pe afara…
In tratamentul laparoscopic al herniilor si eventratiilor.plasa se fixeaza pe fata interna a peretelui abdominal (ca in desenul din stanga), fara a taia peretele muscular si a-i scadea rezistenta.

In opertia deschisa, dupa sectionarea peretelui muscular si aprecierea orificiului herniar, urmeaza acoperirea acestuia cu o plasa montata pe fata externa (desenul din dreapta).

Un alt avantaj major al laparoscopiei este acela ca structurile anatomice se vad foarte bine, operatia (disectia) fiind mult mai putin sangeroasa (sau deloc sangeroasa) decat in cazul operatiilor deschise.
Principalul accident intraoperator al oricarei operatii (deschise sau laparoscopice) este hemoragia. Ei bine, daca in situatia operatiei deschise principala problema este “cum sa opresc sangerarea…”, in cazul laparoscopiei paradigma se schimba in “cum sa evit sangerarea…”.

Iata deci principalele motive care stau la baza afirmatiei ca LAPAROSCOPIA ESTE GOLD STANDARD IN TRATAMENTUL HERNIEI SI EVENTRATIEI!